Expoziţie “Basarabia istorică: cetatea Hotin si Cetatea Albă”

 

Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Republicii Moldova şi Institutul Fraţii Golescu pentru relaţii cu românii din străinătate vor inaugura marţi, 24 ianuarie, la ora 15:00, expoziţia fotografică ,,Basarabia istorică: Cetatea Hotin şi Cetatea Albă”, eveniment care va avea loc în incinta Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.

Expoziţia prezintă 30 de fotografii ale cetăţilor Hotin şi Cetatea Albă realizate de către Valentin Eliseu şi Iulia Modiga, care ne prezintă splendoarea acestor cetăţi în forma lor păstrată până în prezent. Autorii sunt oameni de artă pasionaţi de istoria şi cultura românităţii, pe care o promovează inclusiv prin acţiunile desfăşurate.

Importante simboluri ale românităţii şi puncte strategice la extremităţile nordică şi sudică a hotarului estic al statului medieval Moldova, cetăţile Hotin şi Cetatea Albă au avut un rol important la edificarea unei identităţi teritoriale a neamului nostru.
Având rol iniţial de apărare şi adăpost, acestea s-au transformat în importante centre urbane, economice şi politice, unde au avut loc diverse interferenţe etnice, culturale şi comerciale.

Cetatea Hotin este cunoscută încă din sec. XIII, dar forma actuală a căpătat-o treptat, prin contribuţiile aduse de domnitorii Moldovei, precum şi importantele influenţele din perioadele de dominaţie ale polonezilor şi turcilor, servind mereu ca un centru strategic important al întregii regiuni. După anexarea Basarabiei la Imperiul Rus în 1812, cetatea Hotin îşi pierde importanţa de odinioară, perindându-se până în prezent sub stăpânirea mai multor autorităţi, care au încercat să răstălmăcească şi trecutul istoric. Pe lângă faptul că a fost considerată mult timp cea mai importantă cetate a Moldovei, situată la o adevărată răscruce de drumuri şi civilizaţii, cetatea Hotinului a însuşit această calitate şi prin arhitectura inedită care o reprezintă prin influenţele central-europene combinate cu cele româneşti.

Amplasată la vărsarea fluviului Nistru în Marea Neagră, Cetatea Albă a fost atestată încă din antichitate cu denumiri precum Tyras, Albi Castri, Citta Alba, Belgorod, Asprokastron, Moncastron, Akkerman. Situl acestei cetăţi a adăpostit toate neamurile posibile care s-au perindat în acest spaţiu: daci, greci, sciţi, romani, huni, alani, slavi, genovezi, români moldoveni, tătari, turci, ruşi, ucraineni…
Este cea mai reprezentativă cetate medievală din spaţiul Europei de est, făcând parte din patrimoniul istoric nu doar al Ucrainei, în care se află actualmente sub denumirea de Bilhorod-Dnistrovski, dar şi al Republicii Moldova, României şi Turciei.

Festivitatea de deschidere a expoziţiei va fi realizată de către:
Mihai Ursu, director general al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală
Mihai Nicolae, director al Institutului Fraţii Golescu, Bucureşti

Relevanţa ştiinţifică va fi prezentată de către specialişti consacraţi în domeniu:

Dr. hab. Mariana Şlapac, vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
Dr. hab. Ion Chirtoagă, Institutul de Istorie, Stat şi Drept al AŞM
Dr. Ion Gumenâi, prodecan Facultatea de Istorie şi Filozofie, USM
Dr. Valentin Constantinov, Universitatea de Stat Tiraspol

Cuvânt de salut fiind adresat din partea:
Ambasadei României la Chişinău
Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu”
Departamentului pentru Românii de Pretutindeni al Guvernului României
instituţiilor Academiei de Ştiinţe a Moldovei, universităţilor şi muzeelor

Curator al expoziţiei: Dr. Dorin Lozovanu

 

Comunicat – Acțiunea 2012

Platforma Civică Acţiunea 2012 condamnă cu tărie uciderea tânărului Vadim Pisari, locuitor al satului Pârâta din raionul Dubăsari, produsă la 1 ianuarie în Zona de Securitate de pe Nistru, de la Vadul lui Vodă. Pe această cale, Platforma Civică Acţiunea 2012 transmite sincere condoleanţe familiei şi apropiaţilor acestuia.

Platforma Civică Acţiunea 2012 consideră că uciderea tânărului român basarabean de către un aşa-zis ”pacificator” aparținând armatei ruse care ocupă raioanele de est ale Republicii Moldova de 20 de ani este scandaloasă şi trebuie sancţionată cu promptitudine conform legii. De asemenea, cerem retragerea necondiționată a trupelor şi armamentului Federației Ruse de pe teritoriul Republicii Moldova.

Totodată, Acţiunea 2012 semnalează discrepanţa între dialogul oficial referitor la soluţionarea conflictului din regiunea transnistreană şi realitatea cotidiană trăită de locuitorii din această zonă tensionată, care pot deveni oricând victime ale unei graniţe impuse ilegal şi protejate de mitraliere care asigură ”pacea”. Acţiunea 2012 atrage atenţia asupra faptului că pierderea vieţii unui om în regiunea transnistreană, parte componentă a teritoriului Republicii Moldova, reprezintă mai mult decât o pagină dintr-un manual de geopolitică şi trebuie tratată cu seriozitate şi responsabilitate.

Platforma Civică ACŢIUNEA 2012
5 ianuarie 2012

Asociația 21 Decembrie 1989
Asociaţia Obştească ,,Memoria”
Asociaţia Obştească Academia de Știinte a Mediului
Asociația Onoare și Patrie
Asociația Salvați Identitatea Satului
Asociaţia Studenţească a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti
Asociația Studenților Basarabeni Craiova
Asociatiei Studenților Români de la Carnegie Mellon University, SUA
Asociația Tighina
Asociaţia universitară Eminescu din Geneva
ATRAG (Asociația Tinerilor Români din Afara Granițelor) Iași
Casa Românilor din Elveția
Cercul elevilor basarabeni din Bacău
Clipa Romanian Magazine
Clubul Maramureșenilor din dreapta Tisei
Consiliul Mondial Român
Consiliul Român American
Deșteptarea
Dorobanții
Fapta Nu Vorba
Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş
Fundația Grigore Vieru
Fundația Națională pentru Românii de Pretututindeni
Grupul de Inițiativă al Românilor Basarabeni Târgoviște
Honor et Patria
Institutul Frații Golescu
Liga Studenților Basarabeni din Ploiești
Liga Studenţilor Basarabeni din Timişoara
Spirit Românesc

 

Decoratie pentru pastrarea si promovarea identitatii nationale

Cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei, la propunerea Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni, Presedinte Traian Basescu a inmanat ordine si medalii mai multor lideri ai comunitatilor romanesti din afara tarii ( Sua, R. Moldova, Ucraiana, Bulgaria, Serbia , Ungaria si Albania) . Domnul NECULAI POPA, membru fondator al Institutului Fratii Golescu a fost distins cu ordinul ” Steaua Romaniei” in grad de ofiter pentru : ” abnegatia si perseverenta cu care a promovat valorile nationale, militand pentru respectarea drepturilor comunitatilor romanesti din afara tarii”.
Sincere felicitari !

 

Unirea Bucovinei – Reintregirea Romaniei

Pe data de 28 noiembrie 1918 in Sala de Marmura a Palatului Mitropolitan din Cernauti se desfasoara Congresul General al Bucovinei. Iancu Flondor este acceptat ca presedinte si in aceasta calitate citesteste, dupa citirea adeziunilor Consiliului National Polonez si a Consiliului National al Germanilor, “Motiunea Congresului general al Bucovinei” , propunind : “Unirea neconditionata si pentru vecie a Bucovinei, in vechile ei hotare, pina la Ceremus, Colacin si Nistru, la Regatul Romaniei.” Iancu Flondor s-a adresat apoi delegatilor prezenti la Congres : ” Va asigur ca voi pasi cu toata energia si fara pic de sovaire pe unica cale ce duce la limanul mintuirii neamului nostru”.

Dupa 73 de ani, in aceeasi zi de 28 noiembrie, un roman nascut in Bucovina, ales deputat in  Basarabia , in parlamentul celui de-al doilea stat romanesc se adresa Parlamentului Romaniei. Deputatul era Mircea Druc si vorbea despre reintregirea Romaniei. Re-unirea ramane si astazi “unica cale”.

Mai jos redam discursul de atunci al domnului Mircea Druc:

“VREM REÎNTREGIREA PATRIEI!”

Alocuţiune – București, noiembrie 1991

“Mircea Druc: Reunirea! Altă soluţie nu există”

Alocuţiunea rostită de Mircea DRUC, deputat în parlamentul de la Chișinău, din partea Frontului Popular din  Moldova, la 28 noiembrie 1991 în sala Parlamentului României din Dealul Mitropoliei în cadrul ședinței festive, cu participarea deputaților și senatorilor, consacrată aniversării a 73 de ani de la  Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

Onorată asistență,

Stimați colegi,

Comemorăm, oarecum liberi, ziua de unu decembrie! Dar …

Nu cred că de dragul retrospectivei. Comemorăm pentru a transforma trecutul în prezent. Şi prezentul în viitor. Trecutul nostru, şi tragic, şi glorios, nu e decât o cale istorică spre ziua de astăzi. Iar prezentul nu e altceva decât un scurt popas în drumul nostru spre  un viitor necunoscut.

Nu cred că am putea admite la infinit, ca o parte a naţiunii române să constate cu amărăciune, zicând: “Căci vai de cine-şi pierde ţara/ Ca să şi-o ceară de la voi …”.  Aşa cum o făcea marele poet al tuturor românilor înstrăinaţi, ardeleanul Octavian Goga, înainte de Marea Unire din 1918.

Nu cred că un român fără de ţară, “purtând blesteme în cerul gurii drept moştenire din părinţi”, ar putea fi oarecum fericit, tot aşteptând o viaţă de om, ca abia la 50 de ani să-i fie permis să treacă Prutul ca să ajungă să-şi vadă capitala ţării.

Nu cred că vorbele mele v-ar face să bănuiţi că aveţi în faţă un “populist”. Melodramatic şi puţin cam exaltat. Nu, nicidecum! Cu toate că vă întreb retoric: – De ce Mircea Druc, feciorul lui Gheorghe şi Ileana, ţărani români dintr-un judeţ din nordul Basarabiei, fiind ales deputat, de către alegători români, într-o circumscripţie pe  pământ românesc, nu poate lua cuvântul în parlamentul României, decât aşa, ocazional?  Ca acum,  la o aniversare, într-o şedinţă festivă.

Nu cred că cineva, fie dela Chişinău, fie dela Bucureştisau din altă parte ar reuşi să mă convingă că n-ar fi fost cazul să vorbesc aici, acum şi anume aşa. În acest context, unicul reproş, pe care îl admit la adresa mea, e: anticiparea. Da, recunosc: eu cuget şi acţionez ca şi cum reunirea s-ar fi produs deja. Şi mă gândesc la ceea ce avem de făcut mai departe, într-o ţară reîntregită.

Cred  însă că adevărul şi libertatea, fără de care ar fi imposibil să ieşim din criză, nu ne pot fi servite pe tavă de cineva din afară. Nici obţinute sub formă de credite nu pot fi. Căci nu există o bancă mondială ce ar da cu împrumut libertate şi adevăr celor captivi. Celor rătăciţi sau induşi în eroare. Adevărul se cere trăit. Iar libertatea cucerită prin luptă. Şi menţinută – cu preţul unei vigilenţe eterne.

Am cedat destul, noi, românii! Explicaţiile şi justificările nu au acum nici un rost. Nu merită prea mare atenţie nici insinuările unor străini ce vor să ne ţină în captivitate, la propriu şi la figurat. Nici frica patologică din oasele românilor  nu o putem scoate rapid.

Noi, românii credincioşi, spunem: “Vrem reîntregirea patriei!”. Străinii şi românii timorați vehiculează: “Moscova n-o să ne dea gaz şi petrol”. “Occidentul preferă acest status quo”. “La Kievnici nu vor să audă”. Mai e și  Budapesta unde se inventează mereu nişte simetrii. Iarla Chişinău- tactica paşilor mărunţi: unul înainte, doi înapoi. Și, vorba Leonidei Lari, unii se vor “domnitori peste o stână şi trei judeţe”.La Bucureştielitele mai stau la cumpene: ce câştigă cu ideea naţională fiecare partid sau lider politic în parte? Toate acestea sunt premize false. Uşor de combătut: cu argumente de ordin istoric, economic și geopolitic. Cu silogisme, statistici și fapte. Şi  le vom  combate mereu.  Ori de câte ori vom avea ocazia.

Acum vă amintesc doar că avem un singur obiectiv strategic: “Reunirea”.

Iată liantul care ne lipseşte. Pornim pe calea reîntregirii patriei. Vom face să dispară o bună parte din actualele animozităţi, care ne macină pe noi, românii de pretutindeni. Vom crea premizele concilierii. Vom mai tempera egocentrismul şi politicianismul  din noi.

“Reunirea!”. Altfel, între Ucraina şi România, va apărea o nouă Irlandă de Nord. Un nou Liban. Un nou Cipru. Nu putem admite libanizarea teritoriilor strămoşeşti, răpite odinioară. Vor avea de pierdut nu numai românii. Nu numai Europa de Est. Ci şi occidentalii, atât de nereceptivi la problemele României nedreptăţite.

De aceea consider necesar şi de urgenţă:

1. Astăzi, mâine parlamentul şi guvernul României să ia poziţie faţă de referendumul din Ucraina. Recunoaşterea Statului Ucrainean în devenire e posibilă numai după soluţionarea problemelor legate de consecinţele pactului Molotov-Ribbentrop, adică după retrocedarea teritoriilor româneşti anexate de către imperiul sovietic.

2. Parlamentul României până la finele acestui an să adopte o lege vizând cetăţenia românilor din fostele colonii sovietice, dând curs astfel apelului celor zece organizaţii care formează Alianţa Naţională “16 decembrie”, apel susţinut şi de grupul parlamentar al Frontului Popular din  R. Moldova.

Iată de ce, vin cu rugămintea către toţi românii:

- Să răbdăm măcar şase luni fără acte de violenţă şi exhibiţionism;

- Să se facă alegerile necesare respectând legile şi regula, democraţia şi bunul simţ;

- Să spunem clar, cu fermitate: “Vrem reîntregirea ţării!”.

Ştiu, cineva îmi reproşează chiar în clipa aceasta:  ” – Suntem un popor dezamăgit, domnule Druc! Ne-am epuizat. Nu mai putem lupta. Am sacrificat destul!”.

Nu! Nu e adevărat! Niciodată, dar niciodată, timpul nu a fost mai favorabil pentru România ca în prezent. Şi mai avem de dat o luptă. Ultima. Și decisivă. Va fi mai curând o încercare. Un test, la scară naţională. Ca un proces de selecţie naturală. Produsul acestei selecţii vom fi chiar noi, generaţiile de români în viaţă. Şi ne vom împărţi treptat în două seminţii: una, de români care se vor lamenta mereu, cedând în faţa răului… Ca şi ciobanul moldovean din balada “Mioriţa”. Pe aceştia îi vom numi români mioritici şi vom încerca să-i recuperăm. Cea de a doua seminţie va fi a românilor încrezători în viitorul naţiunii şi în Dumnezeu. Aceştia nu vor ceda niciodată. Nici chiar în faţa îngerului ceresc, care ar putea veni să-i anunţe că nu mai este loc şi pentru ei în paradis. Aceşti români vor protesta, cerându-şi dreptul, căci urmează calea adevărului.

Numai reuniți  vom reuşi. Pentru început, o altă ieşire din impas nu există. Şi nimeni nu ne poate  garanta că vom supravieţui în cea de a treia conflagraţie mondială. De data aceasta o conflagrație economică și ecologică,  care ne va cuprinde încurând.

“Reunirea”. Altă soluţie nu există. Medicii şi psihologii cunosc anumite cazuri când oameni schilodiţi se plâng, după mulţi ani, că-i doare cumplit mâna sau piciorul amputat. Psihoterapia decurge anevoios şi suferinţa nu se mai termină. Exact aşa se va întâmpla şi cu naţiunea română dacă va abandona idealul unirii. “Sindromul amputării” nu va dispărea niciodată.

Eu cred: Reîntregirea patriei se va face, fiindcă aşa vrea Dumnezeu. Sunt deja semne că toate neamurile se cam adună, căutându-şi rădăcinile. Instinctul autoconservării ne sugerează tuturor că cea de a doua venire trebuie să ne găsească pe fiecare la vatra strămoşească. Iată de ce, tot mai mulţi dintre acei care ne-au despărţit pe noi românii se vor retrage cu încetul, lăsându-ne să fim din nou împreună. În casa noastră, în credinţa noastră, pe pământul nostru hărăzit de Dumnezeu.

Cred că e timpul să se deprindă o lume toată cu ideea că în curând se vor prezenta în parlamentul Ţării toţi deputaţii, din toate teritoriile strămoşeşti aflate deocamdată sub ocupaţie străină.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Cealaltă Transnistrie – o explicaţie…

Moldova de peste Nistru – “Transnistria” – se întinde între Nistru şi Bug, Marea Neagră la sud şi râurile Liadova (afluent al Nistrului) şi Rov (afluent al Bugului) la nord. În antichitate se numea Tiragetia (Getia/Dacia şi Tyras, numele antic al Nistrului), fiind locuită de neamuri tracice, amintite ca locuitori ai regiunii încă de pe la anul 1000 î.H. (Herodot). Se pot identifica două provincii istorice: Edisan, jumătatea sudică, numită şi Ucraina Hanului, pentru că până în 1792 s-a aflat sub hanul tătar de Oceacov şi Podolia, la nord întinsă între Camenita şi până aproape de Haliciu (Podolia este nume slav – dispare dobândind hotar – şi se traduce, aproximativ – ,,Ţara de sub dealuri”). Întreaga regiune sau părţi din ea s-a aflat, temporal, sub stăpânirile lituaniană, polonă, tătară sau turcă. Ruşii nu ajung aici decât în 1792.
Prezenţa românilor este consemnată încă de la anul 900 d.H (sub diferite etnonime: volohi, volohoveni, bolohoveni, brodnici, blacumeni (blac, forma germană a cuvântului vlah). O cronică rusă (Letopiseţul lui Ipatiev) menţionează pentru prima dată existenţa unei ,,Ţări a Bolohovenilor” (sec. 12 şi 13) în Transnistria de nord, întinsă între Nistru şi Nipru. Izvoarele amintesc existenţa unor cnezate şi voivodate, guvernate după vechiul drept românesc, formând un fel de “confederaţie”, prezentă ca atare la evenimentele istorice între 1150 -1257. În Transnistria de sud este pomenită ,,Ţara Brodnicilor”, în traducere – ,,Ţara românilor vadeni” (controlau vadurile de comerţ, de la slavul “brod” pentru vad). Un conducător al brodnicilor, Ploscînea, lupta la fluviul Calga în 1223 alături de Gengis Han împotriva conducătorilor slavi şi cumani. Căile de comerţ se aflau în grija românilor, drumul dintre Movilau şi Oceacov şi mai departe spre Caffa genovezilor în Crimeea era ştiut drept “șleahul vlahilor”. În 1454 , pescari români din Cetatea Albă ocupau la Lerici cetatea genovezilor de la limanul Niprului, ridicând stindardul moldovenesc pe metereze. Cetatea şi împrejurimile rămân la moldoveni până în 1475, pierzându-le în favoarea turcilor. În 1681, Duca Vodă primeşte hatmania Ucrainei Hanului (Moldova se întinde până la Nipru) si se intituleaza oficial ” Domn al Moldovei si Hatman al Ucrainei ” ( 1681-1684). Printr-un document din 1754, Ioan Vodă cel Cumplit dăruieşte o moşie ,,…din Ţara Moldovei mele de peste Nistru”. În 1699, Transnistria nordică e ocupată de poloni, iar partea sudică rămâne turcilor. În 1792, ruşii cuceresc Transnistria sudică şi un an mai târziu, în 1793, ocupă şi Transnistria nordică. Pentru prima dată, Rusia intră în regiune şi dobindeste hotar comun cu Moldovlahia. După numai 20 de ani vor anexa şi Moldova transpruteană, Basarabia (1812).
Prezenţa unei importante populaţii româneşti (moldoveneşti) determină şi organizarea religioasă. Mitropolia Proilavei (Brăila), înfiinţată de Sublima Poartă în 1559, avea jurisdicţie şi peste Nistru. Un ierarh se intitula, la 1765: ,,Daniil, mitropolit al Proilavei, Tomarovei, Hotin, al ţărmurilor Dunării şi al Nistrului şi al Ucrainei Hanului “. Factorul demografic, existenţa românilor explică păstrarea şi după raptul din 1812 a aceluiaşi teritoriu canonic. La cererea mitrololitului Gavriil Bădulescu Bodoni, ţarul Alexandru I încuviinţează o ,,Arhiepiscopie a Chişinăului şi Hotinului”, care păstorea şi aşezările Odesa, Tiraspol, Ananiev (Nani) şi Elisabetgradul. În 1837 se crează, însă, o arhidieceza nouă, a Odesei şi Chersonului, numai pentru Transnistria.
După victoriile din 1792 şi 1973, Imperiul Rus are o reală problemă cu exploatarea pământurilor recent dobândite. Rusia se confrunta, pe de o parte, cu un deficit de populaţie, iar pe de altă parte nu exista populaţie rusă. Elementul slav – rusesc, rutean, zapotojean, căzăcesc (cronica participării românilor în sotniile căzăceşti rămâne de scris ) se reducea – acolo unde exista -la fugarii de pe marile domenii şi la pribegitori. Această împrejurare determină politica de colonizare. Comunităţile româneşti (moldoveneşti) sunt încurajate să rămână, ademenite cu înlesniri şi privilegii. Grupuri de populaţii slave (şi ortodoxe) sunt îndemnate să colonizeze Moldova transnistreană. Nu numai: sârbi, bulgari, împreună cu polonezi, germani, evrei sunt aşezaţi aici. Moldovenilor anexaţi în 1812 li se oferă pământuri. Ţarul Nicolae I (1825-1855 ) hotărăşte ca ,,moldovenii dintre Nistru si Bug să aibă regim egal cu cel din Moldova”. Nu s-a întâmplat aşa, ci dimpotrivă, a început o insidioasă politică de asimilare, eficace pâna la un punct, dar fără succes definitiv.
În preajma Unirii din 1918, românii transnistreni nu au precupeţit niciun efort pentru a se alipi Basarabiei şi României, fără să obţină, însă, împlinirea arzătoarei lor dorinţe (Congresele de la Kiev – 1916, Odesa-mai 1917, Chişinău-oct. 1917, Tiraspol-dec.1917).
Trista notorietate de care se bucură Transnistria începe de la înfiinţarea, pe data de 11 oct. 1924, a Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti cu “capitala” la Balta, mutată apoi la Tiraspol. A fost o implicită recunoaştere a ponderii demografice româneşti în Transnistria. O parte din Edisanul istoric intra aici. Podolia aparţinea Ucrainei sovietice. Ulterior, Transnistria “autonomă” va fi încorporată în nou creata republică socialistă Moldova (Basarabia, plus parte din Edisan), iar Ucraina va păstra restul pământului transnistrean. În anul 1992, în lipsă de alte idei, reapare în mod sângeros (la propriu) aceeaşi Transnistrie, tot “republicană, dar, acum “nistreană”.
Intermezzo: din anul 1941, până la încheierea războiului, Moldova de peste Nistru, Transnistria, s-a aflat sub control românesc, organizată administrativ ca un “guvernământ”. Românii înfiinţează Mitropolia Transnistriei, păstorită de IPS Visarion Puiu, moldovean din Paşcani. Un Institut Român Transnistrean se pregătea să susţină şcoala, limba şi cultura.

Dr. Mihai Nicolae

Cealalta Transnistrie

Interesul mediatic pentru Transnistria (Tiraspol), o clonă contemporană a fostei R.A.S.S. Moldovenească, croită de Stalin după Unirea din 1918 a eclipsat “cealaltă” Transnistrie ( Balta) aflată acum în componența Ucrainei. O populație compactă, vorbitoare de română, purtătoare a unei culturi populare și a tradițiilor românești este uitată în răsăritul pravoslavnic, ignorată de presă și de conaționali. Aici a apărut în prima jumătate a secolului XX un curent religios, în esență o manifestare de emancipare națională, cunoscut ca “Mișcarea de la Balta” sau “inochentiștii”, după numele călugărului basarabean Inochentie care i-a fost inițiator și păstor.

Filmul realizat de Marian Voicu, de altfel singurul film dedicat românilor din stânga Nistrului aduce imaginea de azi a unor comunități românești, strivite între uitare și deznaționalizare, care se încăpățânează să supraviețuiască.

Vă invităm marți 1 noiembrie 2011 ora 18:00 la Clubul Țăranului din cadrul Muzeului Țăranului Român pentru a viziona împreună filmul lui Marian Voicu “MOLDOVENI DIN STÂNGA NISTRULUI”. (După vizionare aveți posibilitatea să răsfoiți exemplarele originale ale ziarului “Transnistria” – Colecția Dacian Dumitrescu)

Situaţia românilor din Bulgaria

 
“AVE”, Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria prezintă un prim raport în ceea ce priveşte respectarea drepturilor  populaţiei de origine româna (numita vlaha) din Bulgaria de către statul bulgar în contextual desfăşurarii recensamântului populaţiei.

Raportul, preluat de Romanian Global News a fost inaintat Secretariatului Conventiei Cadru pentru Protectia Minoritatilor Nationale si Directiei pentru Drepturile omunlui si Afaceri Juridice de pe langa Consiliul Europei.

 
“Statul bulgar este membru al Uniunii Europene din anul 2007. Exista o legislatie europeana pentru apararea drepturilor minoritatilor, dar aceasta este prost respectata, in unele cazuri netinandu-se cont de ea. Scopul este de a perpetua procesul de asimilare aplicat de zeci de ani asupra romanilor din Bulgaria, folosindu-se toate metodele si parghiile pentru contopirea elementului romanesc in majoritatea bulgara », se arata in materialul de presa citat.

Oficialitatile din Bulgaria continua sa separe termenul de vlah de cel de român, incercand sa acrediteze doua notiuni, afirmand ca vlahii sunt altceva decat romanii si ar fi o populatie cu cultura, traditii si obiceiuri diferite. Cu asemenea probleme se confunda si restul ramurilor romanesti de pe teritoriul Bulgariei, cum ar fi: aromanii, meglenoromanii etc. Este o politica strategic gandita, dar total eronata, la care se raliaza oficialitatiile, inclusiv Academia Bulgara, cu toate sectiunile de etnografie, folclor, istorie.

Educatia in limba materna sustinuta de statul bulgar este total absenta, cu mica exceptie a mentinerii unui asa-zis liceul la Sofia (Liceul “Mihai Eminescu”), care  este amplasat intr-o zona unde sunt putini romani, si nu acolo unde sunt organizati intr-o masa predominant sau compact romaneasca, cum ar fi zona Vidin. Absolventii acestui liceu anual sunt sub 10 persoane, in mare parte cetateni bulgari de origine bulgara. Gradinitele si clasele din ciclul scolar si preuniversitar nu exista. Toate demersurile facute de noi de a deschide clase sau gradinite cu predare in limba romana au fost tratate cu indiferenta sau tacere din partea oficialitatilor. Ceva mai mult, adeseori am fost amenintati si tratati in mod josnic fara sa primim nici un raspuns concret, chiar daca am tinut cont de legislatie si am parcurs toate etapele pana la aprobare.
Mass-media este un capitol care oricand a fost si este controlat de catre oficialitatile din Bulgaria, practicandu-se cenzura. In aceasta privinta se mentine un dublu standard privind grupurile entice diferite, cum ar fi: grupul etnic turc are stiri in limba lor materna (turca) la televiziunea centrala, dar celelalte grupuri entice nu se bucura de aceste privilegii.

Din punct de vedere politic Bulgaria nu acorda drepturi grupurilor entice. Nici macar nu suntem recunoscuti ca minoritate nationala, ci doar ca grup etnic, fara sa avem dreptul a ne reprezenta cineva in parlament sau in guvern ca minoritate nationala. Procesul de asimilare este bine definit in primul rand din faptul ca de-a lungul anilor recensamintele arata cu certitudine cum se topeste un neam, cand in acelasi moment populatia in statul respectiv creste mercant. Aceasta arata eficienta de asimilare a unei vechi populatii practicata de statul bulgar.

Precum se vede din tabelul alaturat (datele din tabel sunt din statistica Bulgariei – recensaminte oficiale).

Nu a fost mai diferit si recensamantul din 2011, unde datele pentru completarea anchetei de recensamant in satele romanesti de-a lungul Dunarii au fost facute cu creionul si nu cu pixul, cum este prevazut, fapt pentru care noi am semnalat INS, inclusiv si prin intermediul presei. Ceva mai mult la ultimul recensamant am constatat, ca multi dintre recenzori nu intrebau populatia de apartenenta la etnie sau limba materna, chiar si o mare parte din populatie, care au vrut sa-si exprime entitatea romana li se sugera ca aceste rubrici nu sunt obligatorii, sarindu-se peste ele.

Regiunile cu populatie predominant minoritara din Bulgaria sunt cele mai sarace din punct de vedere economic. Sistemul represiv a folosit si foloseste in continuare saracia ca cea mai puternica parghie de asimilare a unui neam. Zona ocupata de populatia romaneasca, cu regiunile Vidin, Vrata si Plevna, este cea mai saraca din Bulgaria. Bulgaria de N-V unde se afla o masa compact romaneasca, zonele Vidin si Vrata, dupa ultimile statistici, este considerata cea mai saraca zona din U.E.

Caile de comunicare, cai ferate si drumuri de legatura intre localitati, nu sunt reinnoite din timpul comunismului, de aproximativ 20 de ani. Toate acestea fac ca populatia noastra de etnie romana sa-si caute existenta in alte tari sau sa emigreze in regiunile dezvoltate ale Bulgariei. Plecarea din zona a persoanelor din neamul nostru are drept consecinta asimilarea, intrucat la a doua generatie nu mai foloseste limba materna romana.

Majoritatea in raport cu populatia de origine romana, adeseori si nu numai in cazuri izolate, se compoarta agresiv daca isi foloseste limba materna in locuri publice spunand expresii ca: “Vorbiti in bulgara ca aici suntem in Bulgaria, romanii sunt mamaligari si tigani!”
Lucrurile negative sau greselile facute de noi in viata cotidiana sunt calificate ca “lucruri vlahesti” in sens jignitor, ca vlahii sunt prosti si nu se pot descurca chiar cu lucruri elementare. Expresia “vlahii se ineaca la marginea Dunarii” este de prima data folosita la inceputul secolului trecut, atunci cand intelectuali nostri romani din Bulgaria erau aruncati in Dunare ca sa fie ucisi pentru ca sa numai foloseasca limba romana in scoli si institutiile publice, iar cei care reuseau sa inoate pana la mal erau impuscati sau omorati cu pietre de catre politistii lui Vlado Cernozemski (terorist, sef la politia din Vidin) care tragea de pe mal si radeau in hohote spunand expresia: “Vlahii se ineaca la marginea Dunarii!” Aceasta expresie este folosita si in ziua de azi ca semn de umilinta.

Toponomia, toate satele si localitatile cu denumire romaneasca, cu mici exceptii, au fost bulgarizate, ca exemplu: Varf = varf de munte, de deal, a fost schimbat numele in Vrav = care inseamna funie in limba bulgara; Fundeni = in limba romana sat mai indepartat, schimbat in limba bulgara Kanitz (cunoscut arheolog); sau Stanotran (Stan Tarna) a fost numit Slanotran in limba bulgara insemnand bruma pe maracine, si altele. Numele, de familie si botez, al populatiei romanesti, au fost interzise si s-au aplicat doua reguli pentru schimbarea lor: 1. au fost traduse direct in limba bulgara, cum ar fi: Florov-Tvetanov sau Tvetcov; 2. s-a adaugat sufixul -ov la denumirile vechi ex: Florov, Patrascov, Mitrov, Ionov etc. Sau ambele, ca exemplu: Ioan tradus Ivan si adaugand sufix -ov, rezultand Ivanov. Din acel moment copiilor care se nasteau, parintii nu aveau dreptul sa le puna nume romanesc, numele disponibile fiind trecute pe o lista cu nume bulgaresti. In plus s-a introdus sistemul de denumire a populatiei cu trei nume, dupa modelul rusesc, unde in loc de numele de familie vechi si din batranete, parintii erau obligati sa denumeasca numele de familie cu prenumele bunicului, pentru ca sa se uite de neamurile vechi romanesti.

Frica de a se identifica ca roman este un element puternic in societatea moderna si o parghie  mult mai veche de asimilare. Se stie ca daca vorbesti romaneste nu poate o persoana sa creasca in ierarhie sau sa progreseze in societetate moderna. Acest fapt a facut ca unii din neamul nostru, care au ajuns sa ocupe o functie, au refuzat sa se recunoasca ca sunt romani, sa vorbeasca romaneste sau sa invete copii si limba romana, de frica ca isi vor pierde locul de munca sau vor fi dati jos din functia care o ocupa. In privinta asta s-a ajuns pana la paradoxul ca bunicii care nu stiau limba bulgara sa nu se poata intelege cu nepotii, care nu stiau romaneste.

Religia interzice folosirea limbii romane in slujbele divine, ajungandu-se pana acolo ca limba folosita in biserica sa fie limba slavona veche. Asta a avut drept consecinta ca populatia ortodoxa, prin faptul ca nu se intelegea slujba, s-a educat in spirit ateu.

Tinand cont de situatia actuala in care se afla romanii din Bulgaria, ajungem la concluzia, ca sunt intr-un grad puternic de deznationalizare. Ca cetateni loiali ai statului nostru R. Bulgaria militam pentru prosperitatea ei ca tara membra a U.E, dar in acelasi moment suntem profund ingrijorati de viitorul poporului nostru.
Procesul de asimilare nu este ceva abstract si este o realitate care noi dorim sa o stopam impreuna cu totii.”

Raportul este semnat de Dr. I. F. Gheorghiev, Presedintele   Uniuni  Etnicilor  Români  din  Bulgaria  “AVE”

Sursa: Romanian Global News

 

Școala de cultură și afirmare românească – ÎNSCRIERI

Platforma civică ACȚIUNEA 2012 organizează în perioada 21-23 octombrie 2011, la București, ȘCOALA DE CULTURĂ ȘI AFIRMARE ROMÂNEASCĂ. Prima ediție a Școlii are ca beneficiari 80 de tineri originari din Republica Moldova, care se pot înscrie la eveniment online.

Şcoala de Cultură şi Afirmare Românească are în vedere pregătirea, stimularea şi valorificarea potenţialului tinerilor etnici români din Republica Moldova prin prezentarea unor modele româneşti autentice, susţinerea unor prelegeri de istorie, etnologie, folclor, management cultural şi de proiect, de dezvoltare personală şi profesională, precum şi prin desfăşurarea unor activităţi aplicative.

Din rândul aplicanților, vor fi selectați 80 de tineri basarabeni: 30 caresunt înscriși la instituțiile de învățământ din România și 50 care studiază sau au studiat în Republica Moldova. Toate cheltuielile (transport, cazare, masă și celelalte care au legătură cu buna desfășurare a evenimentului) vor fi suportate de organizatori. La finalul evenimentului, participanții vor primi diplome de absolvire a cursurilor.

Pentru a aplica la Școala de Cultură și Afirmare Românească doritorii trebuie să trimită până pe 5 octombrie la adresa de email scoala@actiunea2012.ro formularul de înscriere. Pentru a fi siguri că veți fi acceptați, puteți atașa de asemenea și mărturii foto/video ale atașamentului vostru întru susținerea culturii românești. În maxim 48 de ore de la trimiterea formularului, veți primi un număr de înregistrare a cererii.

 

Premiere pentru organizatia noastra

 Cu ocazia “Zilei Limbii Romane” in Basarabia, Institutului Fratii Golescu i s-a decernat medalionul comemorativ  ”Alexei Mateevici” de catre Muzeul Mateevici – Zaim si Casa Limbii Romane – Causeni  “pentru promovarea adevaratelor valori nationale in toate spatiile dainuite de romani”.  Suntem onorati si consideram aceasta apreciere ca o incurajare pentru a continua sa dezvoltam relatiile cu romanii de pretutindeni.

Cu toții la Nisporeni!

“Crucea Mântuirii Neamului Românesc” este o construcţie de metal, cu o înălţime de 35 de metri, dotată cu instalaţie electrică, realizată după modelul crucilor de la Putna şi de pe dealul Perchiu din Oneşti. Lucrarea reprezintă primul monument din Republica Moldova dedicat unității românilor şi va fi ridicată pe cea mai înaltă culme de pe malul drept al Prutului, în apropiere de Nisporeni (316 metri).

Aflat în vecinătatea Cimitirului Eroilor Români şi a Mănăstirii Vărzăreşti, complexul care va putea fi văzut pe o rază de câteva zeci de kilometri va constitui un loc de pelerinaj, de omagiu şi de rugă pentru mântuirea poporului român. Proiectul a fost inițiat de postul de Radio Vocea Basarabiei şi Asociaţia Culturală Pro-Basarabia şi Bucovina, filiala Oneşti.

Platforma civică Acțiunea 2012 invită pe toți cei care simt românește la inaugurarea crucii, care va avea loc duminică, 28 august.